Avand in vedere amplasarea pulmonilor imediat sub carapace, nu este indicat sa rasturnam testoasele pe spate, deoarece risca sa se sufoce din cauza celorlalte organe care apasa pulmonii pe carapace, strivindu-i.
Respiratia la testoasele terestre este favorizata de miscarile gatului si ale membrelor anterioare. Cand aceste organe sunt miscate inainte. aerul patrunde in plamani, iar cand ele sunt retrase sub carapace, apasa plamanii si elimina aerul. Aerul mai poate fi introdus in plamani prin inghitire. De asemenea, testoasele mai pot respira si prin mucoasa faringiana.
Datorita faptului ca la broastele testoase lipsescte diafragma, plamanii sunt separati de celelalte organe de un perete foarte subtire, care joaca acest rol. La testoasele de apa, plamanii sunt tot de natura spongioasa, dar se mai poate observa prezenta, in regiunea cloacei, a unei perechi de saci laterali cu pereti subtiri si puternic vascularizati. In acesti saci intra si iese mereu apa prin crapatura cloacala, asigurand astfel respiratia testoasei cand se gaseste in mediul subacvatic.